1 Decembrie 2008
90 ani de la Marea Unire
În acest an, la 1 Decembrie se împlinesc 90 ani de la marele act istoric- Unirea Transilvaniei cu ţara mamă, România, la 1 Decembrie 1918.
Premisele unităţii românilor au fost : originea latină a limbii române şi originea daco- romană a poporului român, permanenţa vieţuirii sale pe teritoriul actual, unitatea etnică, lingvistică, culturală şi uneori politică.
Mai pregnant, ideea de unitate naţională s-a manifestat în vremea domniei glorioase, de aproape o jumătate de secol, a lui Ştefan cel Mare. Mihai Viteazul, domnul Ţării Româneşti, dovedind calităţi politice şi militare deosebite, curaj şi vitejie în aceeaşi măsură. Avea drept ţel principal eliberarea ţării de sub stăpânirea otomană şi unirea celor trei ţări române sub aceeaşi cârmuire. Domnul Mihai Viteazul reuşeşte să unească pentru o scurtă perioadă de tip, (1600-1601), cele trei ţări româneşti. Acest act măreţ a luat sfârşit în urma unui complot ruşinos, o domnie glorioasă şi o înfăptuire de importanţă covârşitoare în istoria patriei- cea dintâi unire politică a teritoriilor locuite de români.
Ideea unităţii neamului românesc în preajma revoluţiei burghezo- democratice de la 1848/1849, devenise catehismul tuturor patrioţilor români, indiferent de clasa socială căreia le aparţinea. Dacă revoluţionarii ardeleni aveau drept ţintă lupta împotriva „uniunii” Transilvaniei cu Ungaria, în cadrul Adunării celor peste 40.000 de români pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, la 3/15 mai, din pieptul tuturor celor prezenţi s-a auzit strigătul „Noi vrem să ne unim cu ţara” ! (adică Ţara Românească).
În preajma anului 1859, când în Moldova şi Ţara Românească trebuiau să se desfăşoare alegeri pentru domn, evenimentele se precipită, având o cauză comună, realizarea unirii celor două ţări române. Prin dubla alegere a lui A.I. Cuza, ca domn, la 5 ianuarie 1858 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească, unirea era înfăptuită, iar ţinta următoare rămânea cucerirea independenţei de stat şi unirea tuturor provinciilor locuite de români cu noul stat, România.
Condiţiile favorabile realizării României Mari, le-a creat sfârşitul primului război mondial, când imperiul habsburgic se prăbuşeşte, alături de el şi cel ţarist. La sfârşitul războiului, Rusia devine ţară socialistă, adoptând „Declaraţia drepturilor popoarelor din Rusia”, în baza căreia Moldova de peste Prut îşi proclamă independenţa, iar la 27 martie/9 aprilie 1918 se uneşte cu ţara mamă, România.
La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei decide în unanimitate unirea necondiţionată a Bucovinei cu Regatul României. În aceste condiţii , românii transilvăneni urmau să-şi hotărască soarta. În anul 1918, în Transilvania se constituie Consiliul Naţional Român Central care lansează manifestul „Către popoarele lumii”, prin care Consiliul anunţa opiniei publice internaţionale dorinţa de unire cu România şi cerea autorităţilor maghiare să-i recunoască puterea deplină asupra teritoriilor româneşti. Tratativele cu autorităţile maghiare pe această temă au eşuat, iar Consiliul ,pentru a decide viitorul Transilvaniei, a lansat chemarea la o adunare populară ce urma să aibă loc la Alba Iulia, în ziua de 1 decembrie 1918. La Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, pe lângă cei 1228 delegaţi veniţi din toate colţurile Transilvaniei, au venit alţi 100.000 de oameni, care au aclamat cu urale unirea cu ţara. Marele act al Unirii, prin care s-a înfăptuit România Mare a fost recunoscut de minorităţile din provincie, dar şi de statele lumii.
În ziua de 1 Decembrie, la ora 10, clopotele tuturor bisericilor vesteau lumii începutul lucrărilor Adunării istorice. Slujbe religioase s-au oficiat în toate bisericile, iar în adunările de simpatie care au avut loc în majoritatea localităţilor s-a auzit intonarea Marsellaise-ei lui Andrei Mureşeanu „Deşteaptă-te, române !” şi „Hora Unirii” a lui Vasile Alecsandri.
Desăvârşirea unităţii de stat a fost un act just şi progresist, de mare însemnătate în dezvoltarea istorică a poporului român. Prin acest act istoric s-a realizat cadrul naţional pentru dezvoltarea mai rapidă a societăţii, prin înmănuncherea tuturor energiilor şi capacităţilor creatoare ale poporului român, prin înlăturarea piedicilor apăsătoare ale stăpânirilor străine. Întreaga viaţă materială şi spirituală a ţării a cunoscut un avânt fără precedent. Înfăptuirea unirii naţionale a avut o înrâurire pozitivă asupra întregii evoluţii economice, politice şi sociale a României.
La împlinirea a 90 de ani a existenţei sale ca stat unitar, România se prezintă ca o ţară în dezvoltare democratică şi independentă, în care trăieşte o naţiune dinamică, în plină afirmare a potenţelor sale creatoare.
Actul istoric de la 1 Decembrie 1918, fiind considerat cel mai reprezentativ eveniment din istoria bimilenară a poporului român, Parlamentul ţării a hotărât ca, această zi să fie declarată Ziua Naţională a României.
Prof. Vasile Conţiu
